Dafin – beneficii şi proprietăţi

Denumire populară: dafin, laur, lubăn
Denumire științifică: Laurus nobilis

Acest arbore mediteraneean a fost venerat în perioada romană. Îi era dedicat zeului Apollo, iar din ramurile lui înfrunzite se împleteau cununi purtate de împăraţii romani. Florile masculine şi cele feminine cresc pe copaci separaţi, care pot atinge 20 m înălţime. Frunzele tari, ovale sunt plăcut aromate şi se folosesc drept arome în bucătărie. Florile sunt galbene, iar fructul este o bacă neagră care conţine doar o sămânţă.

Frunze de dafin

Flori de dafin

Fructe de dafin

Frunzele sunt culese de pe ramurile tinere în timpul verii, iar apoi sunt uscate pentru a fi folosite în infuzii. Ele furnizează şi un ulei esenţial,
Fructele se culeg când se coc, în octombrie şi noiembrie, şi produc un ulei numit unt de dafin.

Dafinul – condiment
Folosite în bucătărie ca mirodenie, frunzele de dafin verzi sunt foarte amare, iar uscate au o aromă iute şi puternic condimentată. Frunzele uscate de dafin întregi, nefragmentate (o frunză ruptă de dafin îşi pierde repede aroma), sunt utilizate în special pentru prepararea alimentelor ce conţin: carne, vânat, hering, sosuri pentru carne sau legume, varză, castraveţi, alte legume murate pentru sezonul rece.  La prepararea alimentelor, frunzele de dafin sunt adăugate de la început, pentru a-şi exprima în totalitate aroma.

Compoziție
În afară de tanini şi de alţi compuşi activi, frunzele conţin până la 3% ulei esenţial, care este compus în cea mai mare parte din cineol (până la 70%). Acest ulei se găseşte în fructe, care mai conţin şi acid lauric, acid oleic, acid palmitic şi acid linoleic.

Acțiune
Uleiul din arborele de dafin are proprietăţi antiseptice, antifungice şi stimulatoare. Extern, uleiul este un unguent excelent pentru dureri, reumatism, luxaţii şi vânătăi. El ajută de asemenea la vindecarea ulcerelor bucale şi a inflamaţiilor.

Dafinul – indicaţii terapeutice

Administrare
În tratamentul afecţiunilor gastrice se foloseşte infuzia, care se prepară astfel: puneţi 5-10 g de frunze uscate în 1 I de apă clocotită. Lăsaţi să infuzeze 10 minute, apoi filtraţi. Beţi 2-3 căni pe zi.

În tratamentul inflamaţiilor gurii şi al ulcerelor bucale este indicat uleiul esenţial de dafin. Diluaţi la concentraţia de 1 picătură de ulei esenţial în 10 ml de ulei excipient. Aplicaţi de 3-4 ori pe zi.

În tratamentul reumatismului şi al durerii generalizate se va aplica unt de dafin pe zona afectată de 2-3 ori pe zi, conform instrucţiunilor de pe etichetă.

Ulei de dafin

Dafinul – precauţii şi contraindicaţii
– uleiul esenţial nu trebuie administrat intern,
– uzul extern poate provoca reacţii alergice, cum ar fi dermatitele,
– femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să evite dozele medicinale de dafin.

ATENȚIE!
De la copacul de laur (dafin) sunt folosite doar frunzele, ramurile fiind deosebit de toxice!

material prezentat de sora Angela